Avea un suflet cald si aparent fragil, o deosebita carisma, neostentativa, putin pedanta, inspirand pace in sufletul celorlalti, si un usor umor, niciodata incisiv sau sarcastic. Cu un zambet bland pe fata si cu lumina in ochi, cu o intuitie a sufletului uman, desi uneori parand celorlalti putin naiv din cauza pastrarii sale ferme in cele ale credintei in Dumnezeu si a inaltelor idealuri etice, deschidea inimi, inchega prietenii, punea pe ganduri inversunati oponenti sau dusmani. Avea din aluatul pretios al elitei intelectualitatii noastre si deborda aceeasi energie spirituala si disponibilitate intru ale cunoasterii ca Mircea Vulcanescu. Iradia o mare eruditie, era stimat si apreciat. Caracterizat prin vorba sa aleasa si prin gandirea sa limpede, intraripata si patrunzatoare, fara sa faca politica, fara a se avanta ca alti colegi de generatie in polemici, peroratii si diatribe, a legat multe amicitii si prietenii in randurile intelectualitatii in perioada interbelica, cand era in plina tinerete, de afirmare. Printre prieteni se numara si Eugen Ionescu, autorul furtunosului Nu din 1934. Prietenii a alcatuit si in perioada imediat postbelica de asezare furtunoasa a comunismului, ani cand era in prima maturitate, dar toate prieteniile au fost apoi mult filtrate si reduse in perioada neagra de teroare a regimului, pe cand intrase in anii deplinei maturitati. Dupa razboi frecventeaza impreuna cu multi alti intelectuali grupul Rugul Aprins de la Antim in anii staretiei Parintelui Vasile Vasilache. - Horia Ion Groza