Are în faţă pagina; dacă ea s-ar deschide! Şopteşte iniţiala infiptă în creierul lui, litera care, ştie el, va functiona ca un sesam. Pagina cedează cu adâncimi de oglindă veche. Cuvintele urcă şi, o dată cu ele, imaginile. Astfel poate el iubi din nou cu aceeaşi intensitate cu care a iubit cândva, reinvie spaţii trăite cândva, se regăseşte cel care a fost şi pătrunde misterul fiintei lui prezente. Scrie cuvântul alb şi provoacă transparenţa selectivă unde apare desenul acestei lumi; alb, alb, alb. dacă e scris / nu mai e vis. Dar el ştie că materialitatea imposibilă a acestei selecţii este chiar visul.