„Despre felul cum se aprind amintirile scrie în Perseidele Mircea Pricăjan. Reminiscențele lui au câte ceva din realismul brut, ascuțit prin descripții totdeauna plastice, nu o dată poetice, cu plonjări în fantastic și tușe grotești. Un evantai de semnificații se întâlnesc într-un discurs gândit să potrivească degrabă povestea. Accentul va cădea, fără excepție, pe felul în care se judecă sensibilitățile rătăcite, în scenarii diverse. Cititorul n-are cum să nu rezoneze la neputința ori agitația bruscă a protagoniștilor, captiv în păienjenișul memoriei unui narator ce are grijă să lase dâre.” Marius Miheț

„Imaginație, plăcerea scrisului și construcție clasică – iată trei dintre calitățile prozei lui Mircea Pricăjan. Volumul de povestiri Perseidele aduce ceva din povestirea fantastică, alături de o preocupare evidentă pentru atmosferă. Scriitura densă rezistă prin fantezia și experiența de traducător, la care se adaugă o viziune de viață specifică generației sale, tratată în formule care amestecă realismul curat și fantasticul de tip borgesian.” Doina Ruști