Pasionata de reflectia teoretica, dar nu pana intr-atat incat sa cada prada acelui "demon al teoriei" denuntat candva de Antoine Compagnon intr-o carte celebra, Laura Pavel interpreteaza fenomenul literar si artistic cu o receptivitate complice, izbutind rara performanta de a imbina armonios spiritul de geometrie cu spiritul de finete, intr-o maniera discursiva de tip socratic si de sobra eleganta stilistica, deschisa nuantarilor infinite. Ca atare, teoreticienii nu mai sunt prezentati aici in postura cliseizata de legislatori inclementi, ci in aceea de "personaje" ale unui symposion pus in scena cu remarcabila virtuozitate regizorala. De la teoriile lui Bruno Latour, Giorgio Agamben sau Donald Davidson la interpretarile ekphrastice si naratiunile hermeneutice exemplare, autoarea prezentului volum isi poarta cititorii si pe cararile mai putin umblate ale artei contemporane si ale istoriei noastre literare, analizand in cateva remarcabile studii de caz fictiunea biografica si "traitul cu stil", fenomenul boemei literare, precum si subtilele motivatii psiho-sociale ale preferintei prozatorilor romani din anii `70 pentru "romanul total". Volumul de fata se citeste pe nerasuflate, ca un pasionant roman de idei traite, in care reflectia se vede insufletita mereu de palpitul vietii, in spiritul a ceea ce Nietzsche intelegea prin "la gaya scienza".

Antonio Patras

Critica hipersubtila si atenta sa nu striveasca nimic din vitalitatea textelor (fie ele teoretice sau literare) practicata dintotdeauna de Laura Pavel isi identifica afinitatile. In Bruno Latour, Rita Felski, Martha Nussbaum si alte "personaje" ale prezentului volum, autoarea se descopera pe sine, recomandandu-se in acelasi timp ca adepta a unei critici post-teoretice, a afectelor, dupa o epoca indelungata a ideologiilor si a suspiciunilor. Personaje ale teoriei, fiinte ale fictiunii e primul asemenea manifest din studiile culturale romanesti.