Prima sectiune a lucrarii are ca obiectiv infatisarea procesului istoric al dezvoltarii artei pianistice, privita ca parte integranta a istoriei muzicii universale. Expresie concreta a ingeniozitatii spiritului uman si totodata mijloc de comunicare a celor mai complexe trairi sufletesti, imposibil a fi cuprinse in limitele limbajului vorbit, marea familie a instrumentelor cu clape si corzi ilustreza, un capitol esential din istoria artei de a gandi cu sunetele. Pianul si maestrii sai - constructori, compozitori, interpreti, pedagogi, teoreticieni - ocupa un loc predilect in aceasta familie. Sectiunea mediana a lucrarii noastre contine o cercetare asupra posibilelor achizitii pe care cei ce profeseaza arta pianistica le asteapta de pe urma studierii fenomenologiei si a semioticii muzicale. Cele doua directii importante in gandirea estetica a veacului nostru au ocazionat moduri de abordare noi, luminand - din unghiuri diferite - aspecte neasteptate, nebanuite chiar, ale actului artistic. Aproximativ jumatate dintre copiii care urmeaza scoala de muzica in Romania incep prin a studia pianul, care este instrumentul de baza, alaturi de vioara, in educatia muzicala traditionala. Iata de ce calitatea actului didactic sustinut de profesorii de pian capata o importanta deosebita, de calitatea acestui demers depinzand orientarea si dezvoltarea ulterioara a unui numar semnificativ de tineri in muzica si mai ales in viata. Studierea muzicii prin intermediul unui instrument marcheaza profund traiectoria dezvoltarii copilului, fie ca acesta este orientat catre profesionism, fie ca se va forma ulterior intr-un domeniu inrudit ori cu totul diferit de cel artistic. Din perspectiva acestui adevar axiomatic se cuvine ca disciplina numita pedagogia pianului sa fie tratata cu maxima consideratie de catre cei care o profeseaza. Aceasta este ideea conducatoare a ultimei parti a lucrarii. - Lavinia Coman