Publicat in conditii improvizate in 1952, Piele neagra, masti albe a devenit unul din cele mai importante texte ale filosofiei si teoriei critice a secolului al XX‑lea si manifest al unor miscari contemporane de eliberare din toata lumea. E o carte scrisa la doar 27 ani, la Lyon, de un tanar a carui identitate insuma insa experienta unui membru al Rezistentei si apoi soldat al armatei libere franceze, medaliat de razboi, pe fondul istoriei bogate de imigrant cu experienta a zece ani de exil, marcata inainte de plecare de liceul unde invatase cu Aimé Césaire si de rasismul soldatilor francezi in Martinica, la mijloc de o reintoarcere politica in prima sa casa din Antile si, la sfarsitul acestei perioade, de un nou inceput al vietii, in Franta, ca student si apoi practician in filosofie si psihiatrie. Fanon publica micul sau volum intr‑o lume occidentala al carei rasism si a carei violenta coloniala sunt „evidente” privirii noastre retrospective, mai mult de jumatate de secol mai tarziu. Cat despre prezentul nostru, e rezonabil sa spunem ca abia incepem sa il intelegem, nu in ultimul rand prin familiarizarea cu o genealogie a gandirii critice altfel redusa la invizibilitate sau neutralizata de eurocentrismul dominant chiar in interiorul a ceea ce se numeste „teorie critica”.