În pofida pandemiei generate de infecția cu Coronavirus (COVID-19), pe 21 aprilie îmi achiziționasem bilete pentru America de Sud; urma să aterizez, la sfârșit de iulie, în Bogota, Columbia și de acolo să-mi încep călătoria spre Lima, Peru, de unde aveam zborul de întoarcere. Intenția era să parcurg distanța dintre aceste două puncte prin intermediul mijloacelor de transport locale, amestecân- du-mă, atât cât ar fi fost posibil, cu localnicii. Totodată urma să traversez și Ecuador-ul unde mi-ar fi plăcut să vizitez arhipelagul Galapagos. N-a fost să fie… mi-a fost anulat zborul și astfel a trebuit să renunț la planul A și, regrupând, să mă gândesc la un plan B.

Este a doua oară când, din motive obiective, renunț la o călătorie în Peru. Prima dată s-a întâmplat în 2008 când, împreună cu o echipă de alpiniști români, trebuia să plec spre atingerea vârfurilor Huascarán (6768 m) și Alpamayo (5947 m) – acesta din urmă fiind considerat cel mai frumos munte din lume. Nici atunci nu a fost să fie!! Nu-i nimic, data viitoare.

Am ales, dacă nu Ecuador, atunci Polul Nord… sau cât mai aproape de el posibil – insulele Svalbard, urmând ca de aici să cobor spre Norvegia și să vizitez întreaga peninsulă Scandinavă. A venit valul al II-lea al temutului virus și, odată cu el, restricții noi aduse temerarilor – din nou regrupare și, renunțând și la biletele spre Svalbard, m-am încumetat să sper la Islanda și Franța (la momentul la care scriu aceste rânduri niciuna din aceste două țări nu impun restricții majore de călătorie românilor). Rămâne deci să ajung în locuri pe care mi-aș fi dorit să le văd, dar unde nu aș fi ales să merg dacă nu eram presat de factori precum cei ce țin de actualul context.