„Piotr Ilici Ceaikovski (1840 – 1893) Cu fata pe care nu se zarea niciun zambet, cu parul carunt, imbracat sobru, barbatul acesta parea, din cap pana-n talpi, dascal. Doar ochii ii straluceau cand intalnea pe cineva drag sau cand descoperea tema mult cautata. De la varsta de 6 ani pana in ultimele clipe a purtat in suflet un strigat: „Ah, muzica asta!”. O exclamatie?... O durere?... O uimire, singura care l-a urmarit toata viata?... Considera ca cineva a desenat un program, un libret pe tiparul caruia trebuia sa se desfasoare intreaga lui existenta. Niciodata nu s-a revoltat impotriva sortii. Dar a avut forta sa ii urmeze stadiile. Ascultandu-i muzica, incerci o comparatie intre om si arta sa. De unde a avut atata putere – de uragan, de piatra, de foc, de iubire – o fiinta cu un psihic asa de firav? A dorit sa fie cel mai bun, si a fost cel mai bun.

A dorit sa fie recunoscut, si numele sau a inconjurat lumea. O statistica din zilele noastre releva faptul ca in fiecare minut, pe Terra, se canta o lucrare de Ceaikovski. In Istoria muzicii, creatorul din Votkinsk este desemnat ca fiind principalul reprezentant al Scolii Componistice Nationale Ruse, caci tehnica sa a imbinat spectaculos folclorul cu stiinta muzicii universale. Si tot „creatura” de neinduplecat, Istoria, l-a plasat pe cel mai inalt pisc al spectacolului de balet. Simfonist prin natura talentului, Piotr Ceaikovski a crezut intotdeauna ca expresia muzicala este legata de cea literara. Pentru compozitor, o adevarata placere era sa se adanceasca in lecturarea textelor Contelui Lev Tolstoi si sa savureze filosofia lui Baruch Spinoza. Aceasta este explicatia in virtutea careia lucrarile sale, in majoritate, sunt programatice. Insa, mai presus de toate, stateau evenimentele vietii artistice. Salile de concerte si teatrele il atrageau ca un vartej caruia nu i se putea impotrivi. Si mai erau calatoriile: in prima vizita a lui Ceaikovski la Tiflis (Tbilisi) din aprilie 1886, chiar de ziua muzicianului, ansamblul de cantareti-solisti si orchestra au reluat spectacolul cu opera Mazepa. Toti si-au dat silinta sa cante bine, si au reusit. Loja pretiosului invitat era impodobita cu florile preferate, sute de lacramioare aduse special de la Kutaisi.“- Adriana Liliana Rogovschi