– O, ce adorabilă!
Coborî repede pentru a mă mângâia pe ceafă, lucru pentru care am mulţumit cu un căscat larg şi întinderea fremătătoare a labelor din faţă.
– Nu ştiam că aveţi o pisică! exclamă ea.
Sunt mereu surprinsă de câţi oameni fac observaţia asta. De ce Sfinţia Sa nu ar avea o pisică?
– Dacă ar putea să vorbească, continuă actriţa, sunt sigură că ar avea să ne împărtăşească ceva înţelepciune.
Şi aşa sămânţa a fost plantată.
Am început să mă gândesc din ce în ce mai mult că poate venise timpul să scriu şi eu o carte a mea – o carte care să transmită ceva înţelepciune dobândită în timp ce stăteam nu la picioarele lui Dalai Lama, ci chiar mai aproape, în poala sa. O carte care să spună propria mea poveste – nu atât una a evoluţiei de la sărăcie la bogăţie, ci a saltului de la gunoi direct în templu. Cum am fost salvată de la o soartă prea aspră pentru a fi amintită, ca să devin tovarăşa constantă a unui bărbat care nu numai că este unul din cei mai mari lideri spirituali din lume şi laureat al Premiului Nobel, ci şi un expert în mânuirea instrumentelor de deschidere a conservelor.
Înfometată şi demnă de milă, o pisicuţă murdară este salvată din cartierele sărăcăcioase din New Delhi şi are şansa unei vieţi pe care nu şi-o imaginase vreodată. Într-un sanctuar frumos care dă spre munţii Himalaya acoperiţi de zăpadă, ea îşi începe noua existenţă ca pisică a lui Dalai Lama.
Iubitoare, sarcastică şi înţeleaptă, această pisică cu nenumărate nume deschide o fereastră spre sanctuarul interior al vieţii din Dharamsala. Ca un mic spion care observă fluxul constant de întâlniri private dintre Sfinţia Sa şi diverse persoane, de la celebrităţi hollywoodiene la filantropi şi autori motivaţionali, pisica lui Dalai Lama ne oferă o perspectivă asupra modului în care putem găsi fericire şi sens într-o lume ocupată şi materialistă. Povestea ei va aduce un zâmbet pe chipul oricui a fost binecuvântat cu torsul mărinimos şi lăbuţele fremătătoare ale unei pisici.