„Tu, mesteacăn firav, noaptea ce aprinzi:
Felinarul lunii, stelele oglinzi?
Sau făclii ți-aduce un poet lunatic –
În castelul iernii ferecat ostatic?
Sau ți-aprinzi tu însuți crengile pustii
Și visezi la troică talpă ca să-i fii?
Sau te-nchipui cruce pe-un troian-mormânt
Și rămâi în beznă singur murmurând?”
NOCTURNĂ