Poemul de oţel a apărut în 1991, nebăgat în seamă de critică, deşi autorul este unul dintre cei mai originali şi puternici poeţi optzecişti. […] Viorel Padina împinge parodia până la şarjă, mizând pe exasperarea limbajului. Scos din ţâţâni, limbajul poeziilor e deopotrivă emfatic şi comic, trivial şi absurd, veritabilă cursă pentru şoarecii Cenzurii comuniste, ascunzând un protest politic radical sub ingenioase manierisme lexicale şi sub pastişe savante ale limbii de lemn.