Volumul de faţă, centrat pe poetica spaţiului în proza scurtă sadoveniană, s‑a născut dintr‑o mai veche pasiune privind identificarea unor elemente culturale simbolice ale zonei „Valea Frumoasei” din judeţul Alba, recuperate în contexte (nu mai puţin simbolice) ale destinului prozatorului Mihail Sadoveanu, dar şi din dorinţa de a releva importanţa locurilor din povestirile sadoveniene, luând în considerare contingenţa fiinţei (personajului, în general, a scriitorului, în particular) cu preajma, ca trăsătură fundamentală a prozei scurte a scriitorului.

O astfel de marcă a imaginarului este mărturisită de însuşi prozatorul asupra căruia stăruim în prezenta lucrare: „M‑a interesat totdeauna orice peisagiu în orice împrejurare şi în orice clipă a vieţii, fără să mă obosească (…); m‑a interesat nu cu voinţa mea, ci numai printr‑un fenomen de participare, osmoză şi simbioză.

Mă încorporez lucrurilor şi vieţii, am simţirea că totul trăieşte în felul său particular: brazdă, stâncă, ferigă, tufiş de zmeură, arbore şi tot ce pare nemişcător”.

Opera prolificului scriitor se întinde pe mii de pagini, adunate în circa o sută de volume, încorporând poezii şi schiţe (din perioada anilor de şcoală), povestiri, nuvele, romane, memorii, însemnări, note de călătorie, reportaje, cronici, articole, traduceri.

Acest itinerariu amplu al creaţiilor sale se înscrie sub pecetea descoperirii „căii către sine”, după cum sesizează Alexandru Paleologu: „mare artist, scriitor de geniu, a devenit Sadoveanu târziu, printr‑un proces de transmutaţie interioară care l‑a modificat fundamental.

Abia după un sfert de secol de la debut Sadoveanu a devenit cu adevărat Sadoveanu.