Cum a fost restructurată clasa muncitoare odată cu demantelarea statului socialist și integrarea politicilor neoliberale? Ce se ascunde sub suprafața economiei pieței libere? Care este contradicția dintre muncă și capital? În ce fel ar putea fi ea depășită? Și care este rolul literaturii în susținerea acestui țel? Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care Medeea Iancu le deschide în noul ei volum de versuri de o impresionantă vitalitate și energie mobilizatoare. Scris dintr-o perspectivă feministă socialistă, acest volum alcătuiește, așa cum ni se relevă încă din titlu, o răscolitoare poetică a corpurilor muncitoare deposedate, redându-le limba, demnitatea și forța revoluționară pe care clasa asupritoare se străduiește să le înăbușe. În fața violenței structurale a capitalismului, această carte extraordinară ne întărește încrederea că rolul poeziei constă tocmai în adresarea acestei violențe și că puterea ei rezidă din modurile în care poate avansa organizarea politică anticapitalistă. (Anca Bucur)