„Opera lui Pillat se prezintă extrem de unitară. Trăsătura ei fundamentală pare a fi discreția, o discreție adâncă, ce ține în frâu pornirile contradictorii și impulsurile anarhice. Piesele de mare valoare ale lui Pillat s-au format prin reduceri succesive, nu prin adăugiri. În această discreție – lexicală, compozițională, figurativă – citim astăzi aristocratismul funciar al scriitorului, aristocratism ce se identifică în stil, în marca lingvistică adâncă.
A rezultat o poezie rondă, șlefuită, perfectă în plastica ei. Nu poate fi atacată în niciun fel pentru că nu prezintă nicio cale vizibilă de acces și seamănă cu sculpturile lui Brâncuși. În exemplarele ei reușite, e o poezie căreia nu i se pot aduce corecturi – construcție înzestrată cu luminozitate interioară. În ansamblul literaturii noastre interbelice, face figură de corp izolat, cu prea puține atașe contemporane.” (Mihai ZAMFIR)