Poezii. Suvenire si impresii. Meditatii si elegii. Epistole si satire. Fabule - Grigore Alexandrescu

Intr-o organizare cronologica a creatiei poetice a lui Grigore Alexandrescu, este evidenta adeziunea poetului la modelul preromantic francez, dominat de gustul pentru meditatia sumbra asupra destinului si efemeritatii civilizatiilor. Scriitura solemna cu ecouri din Lamartine nu face altceva decat sa “agraveze” starea de melancolie. Conditia funciara a personalitatii lui Alexandrescu e una romantica, elegiaca si meditativa inclusiv in epistole si fabule, chiar daca, formal, suntem intr-un gen literar constrangator.

Meditatiile si elegiile sunt infuzate cu teme esentiale ale romantismului si preromantismului: sentimentul tristetii metafizice, tema ruinelor, peisajul inserarii, iubirea exaltata sau tumultoasa, evocarea copilariei si a trecutului istoric, antiteza dintre nobletea constiintei poetice si mediocritatea societatii contemporane. Versurile lui Grigore Alexandrescu sunt raspunsuri la internalizarea asumata a framantarilor unei constiinte cautandu-si echilibrul interior in contextul unei lumi intocmite gresit, o lume guvernata de principiul malefic. Individual, singur si fara puterea de a se modela in acord cu lumea, este harazit sa caute fara speranta calea spre iesirea din criza. Resemnarea este refugiul pe care, in versuri de o expresivitate speciala, individul o alege ca ultima formula de supravietuire. Lucian Pricop