In poezia Luminitei Mihai Cioaba elementele cele mai simple ale existentei isi traiesc viata lor pe cat de fireasca pe atat de misterioasa. Inzestrata de acel har elementar de a rosti poezia direct, fara niciun fel de aparente complicatii culturale, sentimentale ori de alta natura autoarei ii este pur si simplu suficient sa numeasca lucrurile: piatra, floare, luna, foc, iubire, pentru ca ele sa se monteze in lucratura atat de simpla a versului, asemeni unor pietre pretioase care isi trimit spre privitor razele fascinate ale misterioasei lor existente.