Opera sa publicată este, de altminteri, un fragment minim din grandioasa construcție pe care a încercat să o realizeze. Eminescu muncea imens, dar consimţea să se tipărească numai lucrările care îl satisfăceau. Din voluminoasele sale manuscrise a ajuns să publice numai vreo șaptezeci de poeme (dintre care unele extinse); două mari nuvele, Cesara și Sărmanul Dionis, în afară de câteva sute de articole politice, istorice și critice. Dar influenţa exercitată de Eminescu a fost enormă; nu a fost doar creatorul limbii literare române moderne și al mișcării eminesciene care a schimbat orientarea noii poezii a țării sale, dar a devenit și doctrinarul prin excelenţă al naționalismului român.
A sua obra publicada é, aliás, um fragmento mínimo da grandiosa construção que tentou realizar. Eminescu trabalhava imenso, mas só consentia que se imprimissem os trabalhos que o satisfizessem. Dos seus volumosos manuscritos só chegou a publicar uns setenta poemas (alguns dos quais extensos); duas grandes novelas, Cesara e O pobre Diniz, além de algumas centenas de artigos políticos, históricos e críticos. Mas a influência exercida por Eminescu foi enorme; não só foi o criador da moderna língua literária romena e do movimento eminesquiano que mudou a orientação da nova poesia do seu País, como se tornou o doutrinário por excelência do nacionalismo romeno.
Mircea ELIADE
LA STEAUA
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă.
Poate de mult sʼa stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
ATÉ À ESTRELA…
Até à estrela que surgiu
Tão longo é o caminho,
Que a sua luz, para atingir-nos,
Atravessou milénios.
Talvez há muito se extinguisse
Nesse longínquo azul,
E só agora a sua luz
Aos nossos olhos brilha.
Traducere în portugheză de Victor BUESCU
Eseu introductiv de Mircea ELIADE
Victor Buescu (n. 9 noiembrie 1911, Coțofenii din Față, Dolj, România – d. 5 iunie 1971, Lisabona, Portugalia) a fost un filolog clasicist, traducător și poet român. S-a stabilit din anul 1943 în Portugalia, unde a fost numit lector de limba română la Universitatea din Lisabona, continuând să predea acolo până la sfârșitul vieții.
A publicat primele sale studii de specialitate în anul 1934 în Revista clasică (1934). A colaborat la revistele Viața Românească, Ion Maiorescu, Ausonia, Buletinul Institutului de Studii Latine (la care a îndeplinit funcția de prim-redactor), Vremea, Revista Fundațiilor Regale, Dacia rediviva etc.
A publicat studii de filologie clasică și română în reviste de specialitate din România, Portugalia, Franța, Italia și Spania; în volume academice omagiale sau într-o serie de publicații de filologie romanică din diferite țări europene. Studiile publicate, volumele Hespéria. Antologia de cultura greco-latina (1964) și Introdução à cultura clássica (1970) și comunicările susținute la congresele internaționale i-au creat o reputație de specialist.
A lucrat la elaborarea unui Dicionário de romeno-portuguęs (circa 30.000 de cuvinte), care a fost finalizat postum și publicat de soția sa, Maria Leonor Carvalhão Buescu, în colaborare cu Mihaela Mancaș și Mihai Zamfir (1977). A scris versuri și a publicat, în 1953, volumul Atol.
A desfășurat o activitate bogată de traducător al literaturii române în limba portugheză.