Autorul acestor randuri se numara printre ultimii supravietuitori inca in viata ai Pogromului de la Iasi. Am fost acolo. Am vazut totul. Martor si victima.... Cred ca un instinct de aparare a alimentat, de-a lungul anilor, straduinta mea de a incerca sa uit grozaviile Iasi-ului insangerat, straduinta care s-a dovedit inutila. Evenimentele cu adevarat importante petrecute in trecut nu pot fi povestite usor. Trecerea timpului le estompeaza. Exista insa documentele si memoria supravietuitorilor. Abia implinisem 7 ani. Amenintat cu deportarea, bunii mei parinti, sperand ca ma pun la adapost, m-au trimis la unchiul meu, la Iasi, nu chiar asa de departe de Focsani-ul natal. Traiam ascuns in casa unchiului meu dr. Solomonovici. Acesta, ucis in fata casei sale, a fost, probabil, prima victima a Pogromului de la Iasi. Crima aceasta s-a intamplat in ziua de 29 iunie 1941. Am vazut grozavia printr-un ochi rupt al perdelei de la o fereastra. De atunci a trecut multa vreme. Multe lucruri le-am uitat, altele s-au estompat. Dar amintirea acesta a ramas vie si n-o voi uita niciodata. Mi-a fost teama ca, dupa disparitia generatiei mele si a ultimilor supravietuitori, totul ar putea sa alunece in conul uitarii. Asa ceva nu e drept si nu e bine sa se intample, mi-am zis. Si am scris aceasta carte...