De ce trebuie să repetăm, în contemporaneitatea noastră, formule de politică despre care ştim deja, într-un mod demonstrat peste măsură, ca nu sînt în stare să ne scoată din impasul mondial în care am ajuns pe toate planurile? Cu alte cuvinte, de ce singurul peisaj politic care ni se oferă încă este acela al unei stîngi, al unei drepte şi al unui centru instalate în parlamentele noastre, unde declină în diverse feluri neputinţa politică, ura faţă de semenii noştri (de alte rase sau etnii, de pildă), ierarhiile sociale bazate pe cele mai stranii samavolnicii şi chinuiala de zi cu zi pentru un trai nu atît decent, cît extrem de conformat unor tipare tot mai rigide (şi lista ar putea continua)? Cum se face că „guvernarea cea bună” sarcină străveche a oricărei politici demne de acest nume, e mereu la o distanţă imposibil de atins? Alexandru Polgár

Alexandru Polgár (n, 1976, Satu Mare) a studiat filosofie şi ştiinţe politice. Membru fondator şi redactor al revistei Philosophy and Stuff (1997-2000), a lucrat şi ca redactor al revistei de artă contemporană Balkon din Cluj (1999-2003), iar în prezent este redactor al revistei IDEA artă + societate. Este traducător de texte teoretice din maghiară, engleză şi franceză în română. În 2009 a coeditat, împreună cu Adrian T. Sîrbu, volumul colectiv Genealogii ale postcomunismului (IDEA), iar în 2013 a publicat o primă carte proprie intitulată Diferenţa dintre conceptul de piaţă al lui Heidegger şi cel al lui Granel (IDEA), dedicată esenţei mondializante a capitalismului.