Spre deosebire de literatura existentă pe acest subiect (amplă și extrem de importantă, desigur, dar foarte puțin tradusă la noi), lucrarea lui Perry Anderson, Politica externă americană și gânditorii ei, prezintă de la bun început trei avantaje comparative – de ordin temporal, spațial și politic, după cum le sintetizează însuși autorul; altfel spus, mai întâi, pentru că tratează toată istoria politicii externe americane în mod sintetic și unitar, într-o singură secvență, refuzând astfel compartimentarea obișnuită pe diferite perioade care se practică în literatura de specialitate; în al doilea rând, de ordin spațial – pentru că, dintr-o similară ambiție sintetică, nu decupează și tratează separat zonele de acțiune ale politicii externe americane (în cele trei câmpuri tradiționale – Europa, Asia postcolonială, respectiv continentele americane), ci le urmărește evoluția simultan; și, în fine, politic – pentru că, din nou în răspăr cu analizele actuale ale politicii și puterii SUA, nu pornește deloc de la presupoziția nechestionată a declinului actual al puterii americane. (Alex Cistelecan, traducător)