Mă numesc Gicu şi sunt poliţist. Mama crede că aşa mi-a fost scris în marea carte a vieţii, să fiu poliţist, şi că, deşi totul pare împotriva mea, Dumnezeu are compasiune pentru mine şi mă va ajuta. Sunt poliţist la secţia 66 din Bucureşti, la ordine publică. Acum sunt în întârziere la o întâlnire conspirativă. Eram decis să nu mă las impresionat de ceea ce urma să văd.
De la Universitate o iau pe jos. Ajung târziu la întâlnire. Discuţiile introductive au durat mai mult decât ar fi fost necesar şi pentru o clipă m-am întrebat dacă nu era o înscenare, însă am respins ideea.