Doi bărbaţi în vârstă, Witold Gombrowicz şi Fryderyk, fac o vizită la conacul lui Hipolits, unde devin martorii, dar în bună măsură şi autorii degradării "formelor", a autorităţilor şi a relaţiilor interumane. Cei doi încep, aşadar, să reconstruiască realitatea, iar punctul de pornire îl constituie slujba bisericească, în timpul căreia zăresc doi tineri de 16 ani (Henia şi Karol). Ei par a fi făcuţi unul pentru altul, aşa că îşi propun să-i apropie, în pofida faptului că între ei nu există nici o atracţie sentimentală. În această trudă regizorală este implicat şi un conducător legendar al conspiraţiei poloneze (Siemian). În cele din urmă, tensiunea presărată cu cadavre "se risipeşte în nimic", încheind o construcţie voit artificială, în care se putea întrezări un atentat la adresa idealurilor politice ale polonezilor.