Portalul dintre lumi
Ce facem cu timpul nostru, cu viata? Cum trecem prin perioada de sfarsit, cand "ata" devine mai fragila?
Sa incercam sa ne reamintim aceste 4 reguli simple de raportare la viata:
- Orice persoana pe care o intalnim in drumul nostru prin viata este tocmai persoana potrivita;
- Ceea ce ni s-a intamplat este singurul lucru care ni s-ar fi putut intampla;
- Fiecare moment in care incepem ceva este momentul potrivit pentru a incepe;
- Ceea ce s-a terminat e terminat.
Oamenii sunt doar frunze in marele Pom al Vietii. In toamna vietii ele cad pe pamant, iar in primavara vietii revin in muguri si ramuri. Ca sa nu se piarda experienta unor vieti anterioare, trebuie sa ne slefuim talentele abilitatile cu care ne nastem. Sunt "lucruri" care ne cheama, fiind neterminate din alte vieti. Sunt dorinte neimplinite, sunt juraminte care ne leaga. Dar in acelasi tip trebuie sa avem grija la echilibru.
De aceea se spune "sa nu iti doresti cate nu poti duce". Vechea Biserica Valaho Egipteana a Getilor de Aur primordiali avea ca scop central credinta in nemurire si revenirea sufletului uman periodic intr-un nou corp. Ca intr-o piesa de teatru fara de sfarsit, oamenii-actori Isi schimba doar corpurile - costume si continua spectacolul lumilor dintotdeauna. Sa ne oprim din cand in cand din goana noastra sa reflectam la Portalul dintre lumi, ca ultima noastra destinatie implacabila din aceasta viata, ca un prag de care ne vom "impiedica" la un moment dat si dandu-ne peste cap, vom trece dincolo...
Conf. Univ. dr. George V. Grigore