Chiar dacă e pentru prima dată când citiți cartea, e foarte probabil să fi auzit deja de Scrooge. Poate că l-ați văzut în filme sau în desene animate. Știți că nu suportă Crăciunul și vrea să le răpească oamenilor bucuria acestei sărbători. Știți și că Scrooge este vizitat de trei spirite, care îi arată trecutul, prezentul și viitorul, și că spre final trece printr-o mare transformare. Primul spirit îl ia pe Scrooge într-o călătorie în trecut, să viziteze câteva amintiri de Crăciun.

Scrooge se vede la internat, singur, aducând la viață personajele din cărțile pe care le citea, atât de mare îi era singurătatea. Și începe să plângă de mila copilului care a fost. Gheața se sparge de pe sufletul lui Scrooge și, printre crăpături, începem să-i vedem vulnerabilitatea. Multe alte lecții îi vor mai da și celelalte spirite, dar aici este cheia pe care o căutăm pentru a-l înțelege pe Scrooge și pentru a răspunde la întrebarea: de ce a devenit Scrooge un sloi de gheață?

Călătoria lui, presărată de teamă, emoție și revelații, îl conduce de la singurătate și egoism la generozitate și iubire. Este povestea unei renașteri sufletești, care ne amintește că niciodată nu este prea târziu pentru a ne redescoperi umanitatea.

De peste un secol și jumătate, cartea lui Charles Dickens rămâne una dintre cele mai îndrăgite capodopere ale literaturii universale. Îmbrăcată în straiele unei noi traduceri, Poveste de Crăciun își reînnoiește magia și ne poartă din nou prin Londra victoriană, unde zgârcitul Ebenezer Scrooge descoperă, cu ajutorul spiritelor Crăciunului, puterea bunătății și a generozității.