Am ținut ca acest roman făcut din mărturii de familie și realism magic să apară la editura Cartier în amintirea bunicilor mei materni, români refugiați de două ori din Basarabia (în 1940 și în 1944), și a rudelor lor deportate de ruși în Siberia. Se întrețes în poveste mai multe trecuturi și mai multe memorii, iubiri, trădări, ospețe, cozonaci calzi, istorioare tragi-comice, destine frânte, exiluri voluntare, o Românie pierdută și o Românie regăsită în tulbure tranziție. Cartea mea e o declarație de dragoste pentru basarabeni. (Tatiana Niculescu)