Urmând îndeaproape textele cronicarilor, Mihail Drumeș rescrie momentele de început ale statelor medievale româneșt: aflăm povestea lui Dragoș și a lui Bogdan, domni ai Moldovei, dar și a lui Basarab I, considerat întemeietor al Țării Românești.

„Bătrânul Dragoș, fără a se opri din mersu-i furios, ciocănind lespezile cu pasu-i greu, clătină capul și zise batjocoritor, parcă mai mult pentru sine:

- Regele nu trimite pe ceilalți voievozi la trecători, pentru că ei sunt mai pricepuți la jocurile dragostei, la chefuri, danțuri și la ploconeli decât la călărie și la mânuirea paloșului. Pentru asemenea treburi aspre suntem buni numai noi, olahii, românii, valahii, după priceperea dobândită din străbuni și după obișnuitele noastre încăierări cu urșii...”

Scrisă într‑un limbaj universal, Povestea neamului românesc se află la granița dintre beletristică și literatură de popularizare – informația istorică este împletită cu ficțiunea, făcând‑o atrăgătoare și ușor de accesat. MIHAIL DRUMEŞ (1901-1982) este unul dintre cei mai iubiţi şi cei mai bine vânduţi autori români. A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii Bucureşti şi a lucrat ca profesor de liceu şi cronicar dramatic la ziarul Rampa, în 1939 devenind proprietarul Editurii Bucur Ciobanul. În 1927 a debutat editorial cu volumul de nuvele şi schiţe Capcana, căruia i‑au urmat, în 1930, romanul Sfântul Părere şi, în 1932, prima piesă, Ioana d’Arc, publicată la invitaţia lui Nicolae Iorga.

Cele mai îndrăgite volume ale autorului sunt: Invitaţia la vals (1937), Elevul Dima dintr‑a şaptea (1946), Cazul Magheru (1971).