„A fost odata ca niciodata...” sunt cuvintele care ne introduc intr-o lume magica, o lume a copilariei, in care totul este posibil, in care nu exista bariere, in care limitele lumii „reale" se spulbera, pur si simplu. „A fost odata ca niciodata..." este suficient pentru ca noi, oamenii, mici si mari, sa imbracam hainele printilor, printeselor, regilor si imparatilor celor mai vestiti, stiuti si nestiuti, sa devenim Feti-Frumosi si Ilene Cosanzene sau sa doboram balaurul cu sapte capete. (...) Povestile se adreseaza tuturor copiilor... mici si mari, copiilor nostri, dar si copiilor din noi. Ele au fost valorificate in terapie, astfel ca povestile terapeutice sunt un „altfel" de povesti. Ele, prin intermediul metaforei terapeutice, duc la schimbare. (...)

Povestile din aceasta carte au izvorat din practica noastra de zi cu zi, din lucrul cu copiii, dar si cu adultii, deopotriva. S-au dovedit a fi la fel de eficiente si in cazul copiilor, ca si in cel al adultilor. Copiii nu le-au supus analizei rationale, iar adultii s-au bucurat ca niste copii, au zambit, au ras si au plans asemenea copiilor. Ele valorifica particularitatile de varsta, gandirea magica a copiilor si, de aceea, se adreseaza la fel de bine tuturor copiilor. Fiecare adult pastreaza, insa, un strop de gandire magica si, la fel de bine, unele dintre aceste povesti ar putea veni in intampinarea copilului care exista in fiecare adult, copil dispus sa desluseasca talcul ascuns al povestilor la orice varsta. (...) Prin intermediul povestilor, se transmit norme si valori; se inlatura comportamente indezirabile; sunt utilizate in gestionarea situatillor de pierdere a unei persoane dragi si a divortului parintilor. De asemenea, ele s-au dovedit a fi tehnici utile in terapia unor tulburari clinice, precum ticurile si fobiile.

Povestile noastre sunt construite avand la baza conceptele terapiilor cognitiv-comportamentala si ericksoniana. Terapia cognitiv-comportamentala postuleaza faptul ca maniera in care noi, oamenii, interpretam lucrurile ne determina modul in care reactionam si simtim (...). Psihoterapia ericksoniana pune accentul pe relatia dintre procesele inconstiente si cele constiente si provoaca clientul la o cautare a resurselor proprii (...).

Aceste povesti sunt adresate atat specialistilor, cat si parintilor si copiilor. Oriunde ar fi folosite (in cabinet, la gradinita, la scoala sau acasa), aceste povesti terapeutice trebuie citite de catre un adult; povestea trebuie citita in totalitate, nu pe bucatele. Daca povestea are un personaj feminin, iar clientul/copilul dumneavoastra este baietel, este indicat sa schimbati numele personajului si sa o transformati, de exemplu, pe Martinica in Martinel (si invers). La finalul povestii, este foarte important ca parintii/cadrele didactice sa nu discute pe marginea acesteia si sa nu recurga la formulari de tipul „Vezi ce-a patit baietelul/ursuletul; „Vezi, esti si tu ca baietelul din poveste! Tu cand ai de gand sa te cumintesti?" sau sa eticheteze copilul. Aceste formulari sunt exact acel tip de limbaj la care copilul a dezvoltat „surditate psihica", limbaj care ii anuleaza parintelui orice sansa de eficienta in schimbarea comportamentelor nedorite. (...) De asemenea, fiecare poveste are, la final, o imagine pe care copilul o poate colora. Acesta ar putea fi un prilej pentru discutii. Fiecare poveste va avea, la final, cateva recomandari adresate specialistilor si parintilor. (...) (Autoarele)