Marele scriitor și dramaturg rus, medic de meserie, Anton Pavlovici Cehov și-a cheltuit banii pe săraci și surghiuniți. A făcut o școală cu bibliotecă pentru copiii țăranilor și a oferit îngrijire medicală gratuită pînă la moartea sa timpurie, care i s-a tras de la tuberculoză.

A mers personal în locurile de surghiun ale imperiului și a militat pentru reabilitarea a mii de oameni condamnați să moară în uitare.

A scris din interiorul celor mai diverși oameni, arătînd o sensibilitate plină de iubire și o cunoaștere a tainelor sufletești cu pricepere de duhovnic. Alături de Dostoievski, este scriitorul care a căutat iubirea de oameni și compătimirea pentru sufletele necăjite în tot ce a scris.

M-am încumetat să adun într-o carte mai multe povestiri pe teme profund duhovnicești.

O carte pe care o recomand tuturor preoților pentru a deprinde sensibilitatea iubitoare față de oamenii aparent neînsemnați. Pentru episcopi recomand povestirea despre arhiereul bolnav, care își vede mama săracă în biserică în timpul privegherii, duioasa și stînjenitoarea revedere care va răscoli pe oricine pînă în străfunduri. Sau povestirea despre preotul bătrîn care primește vizita propriului fiu devenit străin și pentru care tatăl păstrase agonisirile lui de o viață, o sumă care s-a dovedit a fi ridicolă pentru un tînăr plin de datorii făcute la jocuri de noroc.

Antologia de faţă este, fără îndoială, o baie de lumină şi un izvor care ţîşneşte curat din adîncurile celei mai autentice tradiţii evanghelice şi patristice. Povestirile adunate aici au fost scrise în diferite perioade ale vieții autorului, exprimînd preocuparea neîncetată pe care a avut-o Cehov pentru taina credinței. Cititorul, credincios sau nu, are ocazia să vadă viața cotidiană a credincioșilor ortodocși, cu frămîntările și sclipirile ei, oglindite de pana unuia dintre cei mai mari scriitori pe care i-a avut omenirea. (Savatie Baştovoi)