Marele secret al Securității a fost faptul că, fără aprobarea sau știința lui Ceaușescu, ea a intrat în jocul unor colaborări globale. Serviciile din toată lumea și-au propus să coopereze între ele pentru a-și da reciproc puterea de care aveau nevoie pentru a-și promova interesele și a putea ieși de sub controlul puterii politice. […]

Apoi, această globalizare a serviciilor este dăunătoare tuturor statelor care doresc să fie suverane. În lumea globală a serviciilor, marile instituții de intelligence ale lumii le domină pe cele mici și odată cu ele, își impun interesele asupra politicilor guvernamentale. (Corvin Lupu)

La „procesul de la Târgoviște, Elena Ceaușescu s-a exprimat tranșant: „trădătorii au fost lângă noi”. N-au fost în stare să-l schimbe pe Ceaușescu legal și pașnic, ci au recurs la ajutor străin, care după toate codurile penale din această lume se numește înaltă trădare. Putea să iasă ceva bun din așa ceva?

Iar acei istorici care au curajul să le spună adevărul în față, cu probe și argumente de necontestat, sunt luați la rost, terfeliți și batjocoriți după bunul plac al fundamentaliștilor din aripa trădătoare a Securității. Asta face parte dintr-o altă istorie. Este istoria care ne doare (Cristian Troncotă).