Se mai vinde poezie? Se mai cumpara? Marfa e, slava Domnului! Si de‑a‑ntaia si de‑a doua, poezie cu vanilie, cu scortisoara, cu rahat. Poezie cu marar, cu leustean, cu nuca. Poezie de post, fara nimic inauntru, precum gogoasele infuriate pe toata lumea numai pe ele insele nu. Poezie cu dulceata de trandafiri, interzisa diabeticilor.

Poezie cu rom, trasa in ciocolata amara. Poezie‑jeleu pudrata cu praf de scarpinat pe dinauntru. Poezie abtibild, buna de pus la rever pentru o seara. Poezie cu fistic, cu merisor insiropat, cu lamaie stoarsa. Poezie agatatoare care iese prin fereastra si numai ce o vezi prinsa in jurul lunii. Poezie plictisita de ea insasi ca o amanta batrana.

(Ca „la limita tacerii cuvantul devine constient de menirea sa de a fi logos, dar si de insuficienta sa” zice Hugo Friedrich). Poezie‑teapa pentru naivi. Poezie care iti ia durerea de suflet ca pe nimic. Poezia salata de muzica. Poezia floare de asfalt. Poezie pentru nevrotici.