Cum se pot întâlni fenomenologia și teologia astăzi?

Ce înseamnă sfârșitul metafizicii și depășirea ei, pornind de la propria sa tradiție?

Este fenomenologia o figură postmetafizică legitimă?

Ce importanță are pentru teologie sfârșitul declarat al unei discipline care face parte, într-o anumită măsură, din propria ei istorie conceptuală?

Cum descrie fenomenologia experiența timpului, inexperiența liturghiei și pre-experiența tainică a eschaton-ului?