Gradul ridicat de generalizare și, prin aceasta, de aplicabilitate a principiilor didactice respective reprezintă una dintre virtuţile de bază care impun lucrarea în raport cu contribuţia altor autori români sau străini, în literatura de specialitate. Acest caracter îi este conferit de orientarea net modernă asumată – cibernetică – în cercetarea bazelor psiho-pedagogice, cât și a metodicii întemeiate pe aceste baze.

Sinteza cuprinzătoare a stadiului atins în problematica respectivă nu numai pe plan naţional, dar și internaţional, se împletește organic cu rezultatele propriei cercetări a autorului, ceea ce sporește cu mult interesul cititorului, interes stimulat fără îndoială și de stilul expunerii, clar, concis, neocolind întrebările ale căror răspunsuri aparţin viitorului, căutând permanent acel just echilibru între realităţi deseori contrarii sau chiar contradictorii, dar care constituie până la urmă chiar specificul obiectului de studiu.

Lucrarea profesorului universitar Mircea Dan Răducanu reprezintă astfel nu numai o autentică demonstraţie de competenţă a autorului ei, ci și o confirmare exemplară a nivelului atins de cercetarea românească în domeniul pedagogiei instrumentale. -- Prof. univ. dr. Dinu Ciocan, Universitatea Naţională de Muzică din București