Principiile de orchestratie ale lui N. A. Rimski-Korsakov, editate pentru prima oara in anul 1913, sunt in prezent o carte cunoscuta compozitorilor si muzicologilor din lumea intreaga.

Redactorului i s-a pus problema: sa publice cartea in acea forma in care a fost editata mai intai, sau sa aduca o serie de completari diferitelor parti, dezvoltate in mica masura sau cu totul neatinse de catre autor? Dupa o seama de ezitari, m-am hotarat sa las lucrarea lui N. A. Rimski-Korsakov neatinsa, pe de o parte ca monument istoric, pe de alta ca un manual ce nu are dupa caracterul sau unul analog in literatura muzicala pedagogica, intrucat este intemeiat pe experienta creatoare a autorului insusi, pe exemplele din lucrarile sale proprii. In felul ei, aceasta „automonografie“ apare ca un document al unei anumite epoci, exprimat printr-o metoda creatoare precisa.
Fara indoiala ca tinerii nostri muziceni vor invata foarte mult din aceste indrumari pe care ni le-a lasat marele compozitor pe baza imensei sale experiente personale.