Prinţesa portocalie pune în lumină o sensibilitate poetică aparte, demnă de remarcat, care nu are decît de cîştigat din asocierea cu tuşa de culoare şi linia/desenul plasticianului. Sensibilitatea plastică şi sensibilitatea poetică merg aici mînă în mînă în direcţia unei poezii nu atît minimaliste – cum scrie Cornel Ungureanu pe coperta a patra –, cît ilustratoare a unei arte poetice a suavităţii („o artă poetică suavă“, cum notează acelaşi Cornel Ungureanu).