Dagmar Dusil a ales să ne vorbească despre frumuseţea inefabilă a convieţuirii într-un oraș cândva de basm, aruncat de istorie în malaxorul îngrădirilor, lipsurilor, suspiciunii generalizate și nesiguranţei. Într-o limbă poetică, a cărei tensiune este mereu ţinută în frâu, scriitoarea extrage frumuseţile mărunte și liniștea din interiorul acestui zgomot de fond al istoriei comuniste, scrutând din intimitatea familiei bucătăria cu reţetele ei nemţești-românești-ungurești-austriece etc. Fiecare reţetă este un prilej de rememorare a vieţii de altădată din Sibiu și din România, o readucere laolaltă a bunicilor, părinţilor, rudelor și prietenilor ei în locul mic și retras din care nu se poate emigra niciodată decât pentru a avea unde să te întorci.