Volumul de față face parte dintr-o serie de Priviri asupra Scripurii, care va conține articole, eseuri, studii despre Biblie, semnate de teologi contemporani.
Perspectiva generală a acestor volume se dorește în consonanță cu învățătura Conciliului Vatican II, din constituția dogmatică despre revelația divină:
„Biserica a venerat întotdeauna dumnezeieștile Scripturi, după cum a venerat și însuși trupul Domnului, neîncetând, mai ales în liturgia sacră, să primească pâinea vieții atât de la masa cuvântului lui Dumnezeu, cât și de la aceea a trupului lui Cristos și să o dea credincioșilor. Ea le-a considerat și le consideră, unite cu sfânta tradiție, drept regula supremă a credinței sale deoarece, fiind inspirate de Dumnezeu și consemnate în scris o dată pentru totdeauna, ele ne comunică, în mod imuabil, cuvântul lui Dumnezeu însuși, iar în cuvintele profeților și ale apostolilor fac să răsune glasul Duhului Sfânt. Întreaga propovăduire a Bisericii, ca și religia creștină însăși, trebuie să fie, așadar, hrănită și călăuzită de Sfânta Scriptură. Căci în Cărțile sfinte, Tatăl care este în ceruri iese cu multă iubire în întâmpinarea fiilor săi și vorbește cu ei; în cuvântul lui Dumnezeu se află atâta putere și tărie încât el constituie pentru Biserică sprijin și forță iar pentru fiii Bisericii tăria credinței, hrană a sufletului, izvor curat și nesecat al vieții spirituale. De aceea, Sfintei Scripturi i se pot aplica în chip minunat cuvintele: «Viu este cuvântul lui Dumnezeu și lucrător» (Evrei 4,12), «care are puterea să zidească și să dea moștenire printre toți cei sfințiți»” (Faptele Apostolilor 20,32; cf. 1 Tesaloniceni 2,13) (Dei Verbum 21).
Dacă însuși Isus este „canonul” care măsoară existența și inteligibilitatea tuturor lucrurilor, atunci știința spiritual a Scripturii ce gravitează în jurul său nu poate fi o simplă știință între multe altele. Trebuie să fie știința științelor, „canonul” științei înseși. După cum Sfântul Spirit ne armonizează cu moartea și învierea lui Isus prin evenimentul doi-în-unu al citirii spirituale a Scripturii/Euharistiei, el ne remodelează inteligența după modelul vieții lui Isus de după înviere. Această viață este, la rândul ei, adevărata „viață a minții”, ce descoperă intelectul nostru pentru prima oară în toată splendoarea sa naturală – răscumpărat drept „cultul logic” (Rom. 12:1) al Tatălui, prin Cristos, în Sfântul Spirital Adevărului.
Adrian J. Walker