Hinduismul, zoroastrismul, iudaismul, budismul, crestinismul si islamismul sunt cele 6 mari religii ale lumii. Nu exista un fondator pentru hinduism. Toate celelalte religii au fondatorii lor. Ele sunt numite dupa numele fondatorului (cu exceptia islamismului). Jainismul este doar o alta forma de budism. Sikhismul se bazeaza in principal pe hinduism si partial pe islamism. Brahmoismul a aparut din hinduism si crestinism, si asa mai departe la celelalte religii minore.

Ori de cate ori un adevar important al religiei a fost suprimat de aroganta si egoismul clasei preotesti, ori uitat si ignorat de oameni, a aparut un mare sfant, un profet sau un invatator religios. Acesta a readus la lumina adevarul, indepartand zgura care il ascundea, facand ca el sa straluceasca in puritatea, splendoarea, gloria si lumina sa initiala. In acest mod, fiecare noua religie a fost doar un efort de a reforma vechea religie, asa cum exista in trecut, precum si un mod de a protesta impotriva abuzurilor. Atunci cand in vremurile trecute oamenii au uitat cu totul de monoteismul vedic (hinduism), a aparut Zoroastru.

El a propovaduit venerarea unicului Dumnezeu, Ahura Mazda, si a condamnat adorarea zeilor (deva). Cand religia Vedelor (hinduismul) a degenerat si a devenit doar o respectare oarba a ritualurilor si a jertfelor de animale, cand servitorii au fost tratati cu dispret de catre preotii brahmani, a aparut Buddha cel plin de compasiune, care a pus capat uciderii de animale si a asezat la rang de cinste pozitia servitorilor (shudra).

Cand preotii iudaismului au devenit trufasi, a aparut Iisus, pentru a purifica iudaismul. Cand crestinismul a degenerat de asemenea in idolatrie si superstitie, a aparut Mahomed, pentru a propovadui monoteismul. Prin urmare, toti marii invatatori religiosi au fost reformatori la origine. Ei au cautat sa imbunatateasca religiile existente si sa faca bine in felul lor propriu, pentru a se potrivi vremurilor si conditiilor in care s-au nascut.