Când iubirea vă face semn, urmați-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile-i sunt grele și prăpăstioase,
Și când aripile-i vă cuprind, supuneți-vă ei,
Chiar dacă sabia-i ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
iar când vă vorbește dați-i crezare,
Chiar dacă vocea-i ar putea să vă sfarme visurile,
asemenea vântului din miazănoapte care vă pustiește grădinile.
Fiindcă precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă și crucifice.
Precum vă face să creșteți, ea trebuie să vă și reteze uscăciunile.
Precum ea se ridică până la înălțimea voastră,
alintându-vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina soarelui
Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre,
zdruncinând încleștarea lor cu pământul.
Asemeni snopilor de grâu, ea va secera.
Va treiera pentru a vă descoji.
Va vântura pentru a vă curăța de pleavă.
Va măcina până la înălbirea făinii.
Va frământa până ajungeți foarte supuți,
Ca apoi să vă hărăzească focului său,
și să puteți deveni pâinea sfântă la ospățul divin.
Toate acestea vi le va da iubirea, pentru ca, astfel,
să vă puteți cunoaște tainele inimii,
și astfel să deveniși o parte din inima Vieții.
Dar dacă, stăpâniți de teamă,
veți căuta doar tihna și plăcerea dragostei,
Atunci e mai bine să vă acoperiți goliciunea
și să ieșiti din treierișul iubirii,
Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri,
unde veți râde dar nu cu întreaga voastră bucurie
și unde veți plânge dar nu în toate lacrimile voastre.
Iubirea nu se dăruie decat pe sine și nu ia decât de la sine.
Iubirea nu stăpânește și nu vrea să fie stăpânită;
Fiindca iubirii îi e de-ajuns iubirea.