Situată sub zodia lui Narcis, lucrarea de față mizează pe împletirea sugestiilor oferite de teoria literaturii cu cele venite din sfera istoriei literare. Drept consecință, ea conține două secțiuni distincte, inegale ca întindere. Prima parte circumscrie poetica jurnalului intim prin trecerea în revistă a mai multor lucrări de referință aparținând domeniului cercetat. Odată fixate principalele coordonate teoretice ale diarismului, partea a doua a investigației – mult mai amplă – reconstituie metamorfozele autoficțiunii în literatura română. Pe parcursul mai multor sute de pagini au fost comentate principalele ipostaze pe care le-a cunoscut jurnalul intim românesc de-a lungul timpului, de la Titu Maiorescu și Bogdan Petriceicu Hasdeu, până la Mircea Cărtărescu și Radu Vancu. Operele au fost analizate în ordine cronologică, o cronologie a începerii redactării însemnărilor și nu a datei publicării lor. În cazul egoficțiunilor ce străbat mai multe etape istorice distincte, s-a ținut cont de perioada reprezentativă reflectată de către autori. Fără să aspire la exhaustivitate, dar abordând lucrările de referințădin domeniul cercetat, studiul de față constituie o amplă panoramă a diarismului românesc. O veritabilă istorie a acestuia.