Se poate afirma, fara putinta de tagada, ca Eminescu a fost si in ordinea prozei literare un mestesugar tot pe atat de iscusit si de stralucitor ca si in ordinea poeziei. Nu numai pentru ca amndoua tulpinile isi trag fiinta din aceeasi unica radacina, dar si pentru ca el a turnat in amandoua tiparele o aceeasi esenta subtila si pentru ca a urmarit, cu aceeasi ravna, sa transpuna, precum in versuri ca si proza, ecourile experientelor sale biografice. Rod, deopotriva, al temperamentului sau innascut, altoit cu toate lectiile vietii, culturii si peisagiilor prin care a strabatut, proza literara a lui Eminescu poate fi urmarita, pas cu pas in intregimea si desavarsirile ei succesive, la fel ca si poezia.