Psihologia colectiva si analiza Eului - Sigmund Freud

Publicat pentru intaia oara în 1921, Psihologia colectiva si analiza Eului este un text fundamental, aflat la granita dintre psihanaliza si psihologie sociala, reprezentand, alaturi de Dincolo de principiul placerii (1920) si Eul si Sinele (1923), o veritabila revolutie in maniera de a vedea functionarea psihicului uman.

Cele mai importante teme abordate de Freud aici sunt narcisismul si identificarea, instinctul gregar si hipnoza, idealizarea si iubirea, sugestia si libidoul.

Despre autor

Sigmund Freud (06.05.1856 – 23.09.1939) a fost un neurolog austriac, fondator al psihanalizei. Freud poate fi pe drept cuvant numit cel mai important legislator intelectual al epocii sale.

Psihanaliza este deopotriva o teorie despre psihicul uman, o terapie a suferintelor sale si un mod de interpretare a culturii si societatii. In ciuda criticilor repetate, a incercarilor de respingere si a amendamentelor aduse ideilor lui Freud, inraurirea lor a ramas extrem de puternica multa vreme dupa moartea lui si in domenii situate la mare distanta de psihologie.

Daca, asa cum afirma candva sociologul american Philip Rieff, „omul psihologic“ a inlocuit notiuni anterioare precum omul politic, religios sau economic ca imagine de sine dominanta a individului de secol al XX-lea, faptul se datoreaza in buna masura prestigiului viziunii lui Freud si caracterului aparent inepuizabil al mostenirii sale intelectuale.