Cum înțelegem sănătatea mentală? Cum lucrează psihologii clinicieni și ce teorii folosesc pentru a interpreta experiențele oamenilor? În cursuri și manuale, persoanele despre care vorbim sunt observate adesea doar în studii de caz, care au fost scrise pentru a ilustra un punct de vedere.
Experiențele din viața reală pot oferi moduri diferite de înțelegere, dar pot și să ilustreze cât de largă și de diversificată poate fi paleta acestor experiențe. În volumul de față, Naomi Fischer ne oferă o introducere clară și captivantă în psihologia sănătății mentale și plasează în context istoric și cultural modul în care o înțelegem suferința atunci când ascultăm povești de viață. În carte sunt prezentate diferite modele de înțelegere a sănătății mentale, cercetări privind cauzele problemelor de sănătate mentală și sunt prezentate și unele alternative recente la diagnostic, bazate pe psihologie.
Naomi Fisher este psiholog clinician și formator EMDR. Scrie regulat despre psihologie, educație, parenting și organizează webinare pentru părinți despre sănătatea mentală.
Modelul pe care îl folosim pentru a înțelege problemele unei persoane are implicații serioase. De exemplu, dacă se crede că o persoană este posedată de demoni, atunci este logic să i se aplice o preocedură de exorcizare. Dacă este considerată bolnavă fizic, atunci i se va oferi medicație sau intervenție chirurgicală, sau chiar se va insista pe această direcție.
Dacă problemele sunt considerate ca fiind de origine în principal psihologică, persoanele ar putea resimți o presiune pentru a apela la o psihoterapie, chiar dacă ele nu vor să discute cu un specialist, iar uneori o psihoterapie poate fi o condiție impusă de un ordin judecătoresc. Când un model este prezentat ca fiind adevărul sau când specialiștii văd lucrurile doar dintr-o singură perspectivă, oamenii nu sunt în măsură să aleagă de ce manieră să-și considere problemele, în schimb alții le impun o semnificație. -- Naomi Fisher
Problemele lui Penny au fost înțelese de medicul ei de familie la un nivel biomedical, astfel că i-a prescris antidepresive. Psihologul i-a conceptualizat problemele la un nivel psihologic, astfel că a încercat să inițieze o terapie cognitivă. Cât despre Penny, ea nu-și dorea decât să se simtă mai bine.
Suferința lui Penny e ușor de înțeles în contextul vieții pe care o ducea, având foarte puțină autonomie și fiind vulnerabilă în fața tratamentului abuziv din partea soțului său. Când psihologul a vorbit cu Penny despre acest lucru, ea s-a simțit foarte tulburată. Analizarea problemelor în context a fost crucială pentru Penny. Ea credea că era bolnavă, dar acum a început să se gândească la viața ei și la cum dorea ea să fie copilăria fetiței ei. A început să-și vină în fire și să-și recapete o parte din capacitatea de acțiune, astfel că în următoarele șase luni a demarat planuri pentru o viață independentă și un viitor autonom. -- Naomi Fisher
