Cartea „Puterea cunoașterii” semnată atât de simplu, Ioan, aparține unui autor sfios, modest, cu „frica lui Dumnezeu în sân”, după cum sugestiv îl apreciază „Măria sa, poporul”.

Autorul este un om care a reușit în viață uzând de înțelepciune și credința în Dumnezeu. Tocmai grație acestui succes, sfaturile sale sunt credibile. S-au călit în focul experienței.

Cunoașterea este secretul izbânzii, ne spune Ioan încă din primele pagini ale scrierii sale.

Experiența autorului este una dintre cele mai interesante și pilduitoare.

Își consumă toate resursele propriei sănătăți pentru a se îmbogăți. Când, în cele din urmă își atinge scopul, constată cu mare tristețe că odată cu banii adunați și-a pierdut sănătatea. Acum începe să-și cheltuie banii pentru a-și recupera sănătatea.

Se lansează în tot felul de experiențe, citește, caută, meditează, învață și în final ajunge la momentul „minții de pe urmă” care ne spune că dacă ai bani, dar nu ai sănătate, nu ai nimic.

În peregrinările mele prin lume, într-o țară asiatică, l-am auzit pe însoțitorul meu enunțând o idee prezentă și în cultura noastră populară:

„Dacă pierzi bani, nu ai pierdut nimic. Se pot reface. Dacă pierzi timpul, ai pierdut ceva, dar dacă pierzi sănătatea, ai pierdut totul”.