„Cartea mea este despre cautarea de sine, despre iubire si ura, acel amo et odi al cuplurilor dintotdeauna, despre a crede si a nu crede in acelasi timp, despre decrepitudine si demnitate in acelasi timp, despre lasitate si eroism in acelasi timp, despre una, despre alta, ba chiar despre un gindacel cu elitrele verzi-smaragdii sau despre floarea galbena de dovleac, deschisa ca pilnia unui gramofon.” (O. Nimigean)
 
„E de trei ori mai dihai decit Moartea domnului Lazarescu, spunea Dan C. Mihailescu. Asa e. A judeca insa Radacina de bucsau drept un roman strictamente realist inseamna a-i rata complet planul de adincime; care e, nu ma sfiesc s-o spun, acela al unui mare roman mistic. Liviu, personajul-narator, e un hibrid intre Aliosa si Ivan Karamazov; iar romanul devine eposul unei constiinte care nu poate sa iubeasca lumea pe care vrea s-o iubeasca. Dar neputinta de a iubi e iadul, ne invata acelasi Dostoievski; asa incit Radacina de bucsau e romanul unei initieri in infern. Cum care infern? Acesta al nostru, al tuturor. Chiar si al domnului Lazarescu, cum bine spunea D.C.M. Nu mai putin insa si romanul unei nostalgii a paradisului.” (Radu Vancu)