Eram deșteaptă
— Ținem la fericirea elevilor noștri și ținem la succesul lor, a declarat directoarea noastră, doamna Afolayan, în fața unui public de 400 de persoane, părinți și elevi din anii terminali, în timpul întâlnirii cu părinții de la sfârșitul clasei a unsprezecea.
Eu aveam șaptesprezece ani și eram președinta Consiliului Elevilor. Așteptam în culise, pentru că în două minute urma să vorbesc și eu pe scenă. Nu-mi pregătisem discursul, dar nu aveam emoții. Eram foarte încântată de mine.
— Considerăm că este de datoria noastră să le garantăm tinerilor accesul la cele mai bune oportunități pe care le oferă lumea de azi.
Reușisem să ajung președinta Consiliului Elevilor anul trecut, deoarece pusesem pe afișul de campanie o poză în care aveam bărbie dublă. De asemenea, folosisem cuvântul „memă“ în discursul dinaintea alegerilor. Treaba asta dădea impresia că mi se rupea de alegeri, deși lucrurile stăteau chiar pe dos, și asta i-a convins pe oameni să mă aleagă. Nu se poate spune că nu-mi cunosc publicul.
Chiar și-așa, nu știam prea bine ce-o să zic în discursul de la întâlnirea cu părinții. Afolayan spunea deja tot ce-mi notasem în grabă pe pliantul publicitar al unui club de noapte, pe care-l găsisem în urmă cu cinci minute în buzunarul sacoului.