Toate cele sapte ''rafale de primavara'' ale Codrutei Vancea par scrise cu o pana de zefir: usoare, jucause, vag rasfatata si incantate de sine si mai ales candide. E o condoare manifesta, procesata fatis ca atitudine, dar care se vede si mai bine in sistemul compozitional si imaginativ al poemelor, acolo unde protagonist e un fel de animism al abstractelor care se joaca de-a personificarile tuturor celor ce trec prin fata Codrutei, fie ele sentimente, stari ori realii si stihii. E un fel de scris aerisit si chiar aerian, cu cerneala de inocenta si naivitate, fara alte trucuri decat cele ale unei confesiuni euforice, ludica si zburdalnica. Un volum, asadarm cu adevarat primavaratic.
Al. Cistelecan