… Daca v-ati gandit cumva la filmul Cercul Poetilor Disparuti, nu ati gresit deloc.

Poetii Uitati si cei Disparuti fac parte din aceeasi familie, a creatorilor de frumuseti.

Cu multe decenii in urma, in Romania a aparut o carte de antologie lirica romaneasca, sub titlul Poeti minori. Poate ca era o eroare de exprimare, sau poate ca autorul culegerii respective considera ca Poetii Majori erau doar cei care isi auzeau recitate odele, cu vigoare si patos, pe unicul canal de televiziune, sau prin cenaclurile literar-muzicale ale vremurilor respective.

In carte, incerc sa demonstrez ca nu exista poeti minori, neimportanti, si care merita uitati, ci doar creatori originali, care nu au reusit, la vremea lor, sa-si impuna talentul unui public lipsit de receptivitate.

Il veti descoperi pe dramaturgul inovator si exuberant Alfred Jarry, in postura de poet, la fel de exploziv ca si in dramaturgia sa fluviala.

Veti constata, sper, ca stantele lirice ale compozitorului Erik Satie sunt la fel de melodioase si cantabile ca si Gymnopediile sale, cu acorduri tandre de doina romaneasca.

Veti descoperi lirica lui Gaston Couté, in „patois” specific taranilor francezi de pe timpuri, poeziile cu iz medieval de lespede de catedrala ale lui Herredia, si un numar finit, dar infinit la izvoarele liricii franceze, de poeti valorosi, pe care sunt fericit si bucuros sa vi-i pot prezenta, in forma potrivita si in vorbire romaneasca.