Celebrul aforism grec "Cunoaste te pe tine insuti" e inrudit cu preceptul upanishadic "atmanam viddhi", cunoasterea sinelui. Gratie unui proces de abstractizare, izbutim sa ne retragem in spatele tuturor straturilor corpului, mintii si intelectului, pentru a parveni la Sinele Universal, "adevarata lumina ce straluceste in fiecare om ivit pe lume". "Pentru a atinge Binele trebuie sa ne inaltam pana la stadiul suprem si, fixandu ne acolo privirea, sa aruncam straiele primite atunci cand am descins in aceste locuri joase; intocmai asa cum, in Mistere, cei admisi sa patrunda in intimitatea sanctuarelor de taina, dupa ce s au purificat ei insisi, lepadand orice vesmant, inaintau complet goi".

Ne afundam in existenta fara hotare, aceea lipsita de limite ori determinari. Este fiintare pura unde nici unul din lucruri nu le contrazice pe celelalte. Subiectul nu se mai opune nici unei fapturi, ci se identifica in chip firesc cu intreaga creatie, precum si cu toate evenimentele ce se petrec. Realitatea inunda sinele descatusat de preferinte sau aversiuni, de placeri ori neplaceri; care nu mai pot actiona in nici un fel ca intermediari denaturanti.

Copilul se afla mult mai aproape de viziunea sinelui. Trebuie sa devenim asemenea lui inainte de a razbi pana la taramul adevarului. De aceea ni se cere sa lasam la o parte orice eruditie sofisticata. Ni se cere insistent sa renastem. Se afirma ca intelepciunea pruncilor o intrece pe aceea a carturarilor.

Sri Ramana Maharshi ne ofera jaloanele unei religii bazate pe scrierile sfinte indiene, esentialmente spirituala, fara a inceta sa fie, in acelasi timp, rationala si etica.