Un antibiotic, un probiotic si un antiinflamator, necesare si destinate sa stimuleze sperantele chinuite, in neimplinirea lor, de rautatea agresiva instalata in carnea care evoca durerea, cu prioritate atunci cand ti-este lumea mai draga. Sperantele ce s-au strecurat in negura suferitei fizicalmente chinuitoare, in cufarul nelinistilor vulgare, sub apasarea stereotipiilor cotidiene ce zemuiesc de la infuzia scursa dintr-un decantor imund in care s-au depus, straturi-straturi, ganduri negre din care energii subtile negative s-au risipit aiurea de-a lungul timpului, pentru care se va da socoteala, niciodata prea devreme caci se tatoneaza mai-tarziul, intotdeauna mai ineficient in comparatie cu cele toate cate raman neabordate, neatacate prin fata, caci prin spate isca ilaritatea in viu, batjocura si sminteala confuziei. Si toate aceste nabadai de la o durere de dinti care radiaza catre ureche, creier, intru scarba care emana din prea obstinata expunere la curenti, la masticatii, la neprielnicii si microsocuri, din vulnerabilitate si din neputinta de a actiona preventiv! Nu exista om mai singur decat acela pe care il inrobeste durerea de masele, nevralgia de la miezul noptii! Restul, adica socializarea, este cabotinism!

Si el si-ar dori ceva nemaipomenit! (fragment din roman)