Multa vreme dreptul nu a fost interesat de corpul uman, de vreme ce omul era privit ca titular de drepturi si obligatii, ca o abstractiune juridica, iar existenta sa biologica era ignorata. Evolutia vietii sociale si progresele uluitoare ale biologiei si medicinii au determinat insa transformari profunde, iar corpul uman a inceput sa fie apreciat si ca o sursa de utilitati personale si sociale care reclama reglementare.

Posibilitatea prelevarii unor tesuturi si organe umane in scopul realizarii de transplanturi a determinat necesitatea clarificarii drepturilor pe care persoana fizica le poate avea asupra propriului corp. Monografia de fata aduce in discutie principalele probleme care privesc importanta tema investigata si pune in discutie specificitatea raspunderii juridice in domeniul prelevarii si transplantului de organe, tesuturi si celule de origine umana.